Furnicel și David

Furnicel și David

Vă aduceți aminte de Furnicel? Ehhhh… povestea lui continuă, nu sa terminat acolo la… “ zâmbareţul meu loial prieten”

L-am primit însuflețit și ca drept dovadă el și-a găsit un nou mic, mic și drăgălaș prieten! David și Furnicel au devenit prieteni în ziua creștinării lui, în ziua în care David a primit atingerea domnului și protecția îngerilor, am cuvenit că el Furnicel nu ar putea fi mai fericit decât acolo unde o nouă viață a început, acolo unde puritatea își are rădăcinile iar zâmbetele fermecătoare cuprind lumea întreagă ca o îmbrățișare trupească.

Nu știu cum se face că cei doi s-au îmbrățișat încă din prima clipã a întâlnirii lor și se înțeleg de minune!, Furnicel este tare fericit lângă David iar la rândul lui David îl simte la fel de special.

Furnicel și Daviduţu își începe noua lor etapă în viață, este primul lui prieten adevărat și cu siguranță o să îl prețuiască întotdeauna nu doar pentru că este o jucărie primită în dar ci pentru că Furnicel este un suflet de pluș un ursuleț cum doar o datã în viață întâlnești, un pufos cu suflet de copil, veșnic îndrăgostit de oameni cu inimi mari și încăpătoare!

În Înaltul Cerului

Sursã foto: proprie.

Reclame

Dansul Tarpanilor 

      Dansul cailor sãlbatici, dansul Tarpanilor noştri, cei ce nu foarte de mult alergau prin câmpiile ecvestre, numai și numai ale lor acum pustiite și sărăcite de eleganţa lor de coamele lor în vânt, pe atunci erau doar ei grandioşii Tarpani și Enzeniile ce împreună împleteau dansuri ale naturii, dansuri sãlbatice, fiinţe și cai, cai și fiinţe, le împleteau peste văi, peste păduri dese, sub ceruri albastre sau profund colorate în sânul apusului.


       Ah și ce dansuri, ce siluete perfecte sub bagheta dirijoarei naturi nu se mai săturau, ar fi dansat neîncetat ca și cum acela le-ar fi fost scopul, de parcă doar așa ar fi menţinut pământul rotindu-se, erau în cete, erau așa de mulți, atât de frumoși indescriptibil de frumoși și erau fericiți pãşind în ritm de dansuri pe sfântul lor pământ ce le-a fost dat în dar de univers.


      Tot ei erau primii la finele dansului plecând iar ele Enzeniile rămâneau în urma lor plecate în reverențe.


      Plecau și se întorceau Tarpanii noștri, plecau și se întorceau până atunci când Enzeniile feerice nu i-au mai zãrit, sau dus și ei Tarpanii noștri falnici!, Tarpanii măiestoşi, cândva aduși de însuşi curcubeul.


      Enzeniile așteaptă de atunci la fiecare poartă a curcubeului venirea lor, venirea cailor sãlbatici, cu o credință mare atât de mare în cât ai spune că nu au fost reali și doar în visele poeților apar și dispar, îmi este dor de ei Tarpanii mei!



În Înaltul Cerului

Sursã foto: internet 

Un an de atunci… 

    Text extras din cartea: Invitație în  grãdina mea, modificat pe alocuri, special în memoria mamei mele.

     Mamei mele îi erau foarte dragi Cameliile!, nume pe care la și primit la botez din pricina dânselor, un soi de flori ce îmbină puțin din trăsăturile trandafirilor și a bujorilor ce le dă o aliurã măiestosã și misterioasă.

     Cred cu tărie că au un fel aparte de a ți se înfãţişa  așa cum mama mea avea darul măiestos de a se înfãţişa tuturora şi ca atare am pus câte un ghiveci cu flori pe dea rândul acasă la mine, flori al cărui nume mama îl purta cu toată dragostea față de flori și mai ales de Camelii,

Toate acestea au făcut să îmi fie mai ușor atunci când dorul meu de sfânta fiinţã omeneascã mie a, ales sã meargă mai departe fără noi!

     Al tău copil cu tare dor de tine MAMÃ!

În înaltul Cerului

Sursã foto: proprie / internet 

Iubirii, timpului și morții.

           



     Scriu ție iubire, ție timpule și ție moarte.

     Uneori scriu,  scriu inchipuirilor mele sau intangibilului, astăzi vreau a scrie către iubire că îmi este tare dragã, apoi și ție  timpule căci fără tine am fi vii dar morți și parcă totuși nu am fi.

     Și  ție bãtrânã moarte, care fără de tine nu am mai cãuta nemurirea.

Scrisoare către iubire

             Draga mea Iubire

     În lumea mea tu ești esența tuturor lucrurilor ce ne înconjoară, un simbol puternic, ești esența coexistenței între omenire și obiecte, natură și orice alte suflãri, ești atât de bine vãzutã și dorită încât uneori pentru unii pari a fi inexistentă, intangibilã și cum, că ai fi doar un mit ce se hrănesc doar naivii!

     Eu nu sunt nici naiv și nici nu alerg după tine în schimb te aștept și cred în tine, te cred că ai doar intenții pure și nu lovești decât acolo unde ești dorită.

     Mai știu și faptul că un om să te poată simții va trebuii sã îţi dea crezare, eu nici crezare nu îți dau și de aceea nu vrei să îmi calci pragul, în fond m-am decis să nu te mai aștept ci să îți scriu direct.

     Am pus cuvinte scrise în cerneală neagră pe coală bej pentru că se spune: că tu ești tare colorată și am vrut să-mi simți puțin din ființa-mi gri ce mă însoțește zi de zi.

     Nu spun ca să mă plâng o spun doar ca sa te fac puțin dezamăgită de tine însuți și egoismul tău pentru că pentru mine tu ar trebuii sã treci la fiecare în parte fie el naiv sau legiuit răcelii sufletești, să fi fără de tăgadă asupra oricărui suflet.

       Apoi am realizat din nou că toți ne naștem buni și fiecare alegem cum să simțim, concluzionez din nou că nu ești tu de vină, tot noi!

     Nu există garanții că o iubire ar fi ușoară însã este foarte frumoasă.

Eu totuși te iubesc, cu drag pentru tine iubire!

Scrisoare către timp

                 Dragul meu Timp

     Probabil ești puțin mâhnit de atâta blamare, cum toți te acuzãm că tu defapt ai fi dușmanul nostru, cum fugi și ne răpești momentele, cum tu ai fi cum vrei să fi iar noi nu am putea sã te oprim.

     Și pare că nu mai este nimic de făcut cu tine, dar totuși adormi în visele mele și se simte bine să te am aici mereu, atunci când sunt fericit sau trist, mereu.

     Și parcă ma-ş confesa întru totul dumitale, că de a-mi păstra secretele cu lacrimi de bucurie sau tristețe sunt sigur că ai face-o fără tăgadă și fără urmă de îndoială de la mine.

     Offff nu știu de ce dar tare drag îmi ești și îmi rămâne a îți mulțumi pentru tovãrãşia dumitale și pentru faptul că tu timpule ne dai timp.

     Aș vrea să te rog ca în clipele de fericire pe care le trăiesc să fugi puțin mai încet, știu e mult cea ce îți cer dar poate, poate reușești să mă fericești umpic mai mult, dacă ai putea face așa…

Scrisoare către moarte

              Ție nemuritoare moarte

     Să fi tu oare pururi, să duci tu oare în veci pe umeri așa povară, te face oare pe dumneata mai demnă decât toate cele? Cu toții am căutat să biruim asupra ta ca mai apoi să dobândim nemurirea.

     Am tot căutat și nimic, am tot cercetat și iarăși nimic!, Ești ascunsă, te, tot faci nevăzută și totuși ești la vedere!

     Aș vrea cu toată ardoarea trupului meu, din toți rărunchii mei te implor ca atunci când vei vrea să iei pe cineva drag mie, ia-mă pe mine, atunci când vei vrea să iei pe altcineva drag mie ia-mi inima, ori de câte ori vei vrea să îmi iei pe cineva drag ia de la mine o parte și uită de acel cineva drag mie.

     

      Însã ia-mă pe bucăți nu mă lua de tot că aș vrea ca toţi oamenii dragi mie să nu sufere așa cum și eu aș suferii după pierderea lor.

     Ești tare tristã probabil și mă gândesc că nu ai cunoscut nici când iubirea sau poate da, cine poate știi!,  ești ignorată și datã la o parte cu toată putința noastră că doar vi și ei, și atât nimic mai mult, nimic, nimic, nimic…

În Înaltul Cerului

Sursa foto: proprie 

Rai la noi acasă 

      Cuvinte, cuvinte…, o clipã, doar o clipã în zilele întregi este ca un munte ce veghează ca o îmbrățișare peste întreg suflet de o întreagă suflare; vă vreau frumoși, vă doresc frumoși oameni calzi la suflet cu minți sclipitoare și inimi pâlpâinde de bunătate.

     E vremea voastră, a noastră, a tuturor e cerul nost deschis și e albastru pur, acoperit pe aici pe colo cu-n nor pufos și alb… prea alb, prea fermecător.

     Și am putea umbla pe unde am vrea, pe unde inimile ne sunt trase, prin locuri fermecate, prin locuri ne mai întâlnite decât acolo în visele frumoase, acum putem, acum avem și vrem ; eu vreau, tu vrei?,… da vrei! Ohhh și ce mai vrei!,  așa să vrei!

     Că poți, că ai cu ce, că ai de unde şi ce de ce… e tot ce vrei cât vrei cum vrei apucãte cu mâinile de umeri inchide-ţi ochi ridica-ți, capul sus și scântei cale visului, dãi liber pășește în Edenul tău că doar este al tău și fi tu fericit că ai cu ce!

În Înaltul Cerului

Sursã foto: internet 

Plânge 

      Undeva cineva plânge, plânge de durerea unei despărțiri, de durere că a pierdut pe cineva drag pentru că sa dus la Doamne, Doamne.

      De durerea unei dezamăgiri, de durerea unui prieten sau a unui membru al familiei, cineva plânge acum și nu am puterea să îl alin să îi ofer o îmbrățișare, să îl (o) strâng tare,tare în brațe și să îi ofer tot ce pot eu sufletește ca suferința să îi fie mai ușoară.

      Să fiu acolo fără să contenesc să îl (o) strâng în brațele mele să tac și să ascult toate cuvintele cum îi curg odată cu lacrimile, o datã cu durerea, o datã cu întreaga-i suferință, să i-le absorb eu toate ca mai apoi să îi fie bine.

      Și totuși nu o sã mai fie bine ca mai înainte de nenorocirea ce sa strecurat mișelește pe drumurile lor.


      Ohhhh tu care ai plâns, tu care plângi, voi ce veți plânge din durere Imaginează-ți că sunt eu acolo și strange-mã în brațele tale vărsã-ți tot amarul și încrede-te cu tărie în umeri mei că ei vor duce tot ce ai primit în plus și fi sigur că am să ajut să le duci pe toate.

      Și toate astea pentru că și ei am plâns și plâng și poate voi mai plânge și mi-am dorit pe cineva acolo și nu a fost mai nimeni, nici când.

În Înaltul Cerului


Sursa foto: internet 

Pierdut-u-te în ceas ne așteptat mãi MAMÃ! 

Pierdut-u-te în ceas ne așteptat mãi MAMÃ! 

     În ceas de matineu pierdut-am noi pe tine MAMÃ !, te-ai dus făr-sã mă aștepți să mai privești a-mi copilandrã față și chiar și așa de mare am crescut, eu pentru tine am sã fiu doar un copil., că doar din sufletul și carnea ta, ne suntem plãmãdealã.

     Te-ai dus și te-ai grăbit mãmucã, că tare aș fi vrut să te mai sprijini încă-o datã pe ale mele oase, să îți mai mângâi fața ta brãzdatã de dureri și doruri că tare ne-ai iubit și ni te-ai dedicat o viață.

Te-ai dus cu zâmbetul pe buze, te-ai dus făr-sã gândeşti că ai sã nu mai fi și ne-ai lăsat în urmă, te-ai dus cu sufletul departe, cu dorurile pentru noi, ai luat cu tine MAMÃ tot.

     Că tare-i greu copilului să-și piardă MAMA ce atâtea în el cu toată fiinţa ta ai pus.

     

     Mãmucã…, MAMA mea și a fraților mei te vom ține la pieptul nostru cu gândul strâns de suflet și poate că așa cum se mai tot spune o sã ne revedem cu toții la aceiași masă…

     Te-am dusãrã pe ultimul tău drum și ce alai de oameni triști: femei cu fețele jelite, bărbați cu gurile-n cleștate de duca ta ne asteptatã, ai rupt un sat întreg de realitate că tare le-ai fost dragã MAMÃ !

Îmi este milă MAMÃ că ești acolo jos și acolo sus de una singură și fără de a nost prihană.

     Ți-am sărutat mâna MAMÃ și îți era rece, am stat și te-am vegheat, ți-am sărutat și fruntea MAMÃ și ea tot rece și după cum zâmbeai credeam că ai sã te ridici să îmi cumprinzi chipul în mâinile tale calde și să îți simt înțelepciunea ca odinioară.

Adio MAMA mea, adio MAMA noastră.

     În memoria ta MAMA și a pașilor tăi cãlcânzi aici pe pământ.

    Cu tare dor de tine MAMÃ, copilul tău.!