Dispãrem? 

       Eşti şi acum acel vis rar, acel vis ce îl ai odată în viaţã!

       Îmi curg prin vene cuvinte, se duc spre degete şi evadeazã prin vârfurile lor, ţin cu tot adinsul sã îţi capteze atenţia!

       Mândria, mâhnirea, lipsa puterii de a mai lupta îşi pun amprenta pe momentul de astãzi şi ne rupe în bucãţi, iar vântul hapsân de a spulbera ne împrãştie în toate direcţiile cu toate visele noastre, cu tot ce pânã mai ieri, eram noi.

       Iatã-ne din nou singuri în lume, duşi pe valuri de praf cu toatã nefericirea noastrã şi ahhh…ce doare….

       Aş vrea sã te învinovãţesc pentru tot, cu siguranţã aşa ai vrea şi tu! dar în continuitatea ei viaţa, mereu socoteşte doi pãrtaşi la iubire sau sfârșiturile ei.

       E clar acum vârtejul, a început sã domoleascã şi sã înghitã o datã cu el toate clipele noastre totul se duce şi face sã fie greu, dispãrem dupe harta iubirilor!

În Înaltul Cerului

Sursa imagine: Internet 

Unic

       

       Cui sã îţi împãrtãşeşti bucuriile, tristeţile, realizãrile sau dezamãgirile?,

       Nimeni nu ar şti mai bine decât “El sau Ea” sã te asculte atunci când printre suspine adânci şi ploi torenţiale de lacrimi, ori de clipele beatitudinale sã fie acolo, doar acolo şi atât!

        Atât de frumos sã  respecţi şi sã te simţi respectat sã îi oferi bucuria prezenţei tale, sã te bucuri de simpla prezenţã a persoanei de lângă tine,  sã te ţinã în braţe seara şi sã îi sãruţi mâinile, braţele ce-ţi înconjoară trupul.

       Trezindu-te sub ropote de buze ce îţi inundã trupul,  sã auzi uşor, ba chiar şoptit:  bunã dimineaţa, cald, venit din suflet sã te patrundã, pânã acolo în adâncul adâncului tãu.

       Fiecare din noi avem nevoie de un suflet,  un suflet sã ne inspire, un suflet care sã ne inspire un cântec, care mai apoi sã fie al nostru, sã ne uneascã într-un frumos.

       Sufletul care ştie a descifra codul  porţilor ce ne blocheazã în acea încãpere de ne evadat, sã ne arate adevãratul, universalul sentiment de dragoste.

       Sã facã, sã disparã acel sentiment de luptã cu singurãtatea fiinţei, ca mai apoi sã te simţi la propriu transformat în unic.

În Înaltul Cerului

Sursa imagine:proprie 

Frumosul Oamenilor

       


       O întreagã lume, întreagã şi puţin mai mult de atât.

       Sunt atât de frumoşi oamenii!, chiar dacã uneori mã supăr puţin, dar numai puţin pe felul lor de a percepe viaţa uneori, într-un mod mai dur şi modul de a reacţiona speriaţi sau puţin laşi poate din pricinã cã nu au cãpãtat suficientã putere de caracter ori suficientã experienţã de viaţã, însã îmi trece la fel de repede, pentru cã şi eu la rândul meu supãr pe cineva, sunt atât de iubitori de frumos,  iubitori ai oamenilor dragi lor.

       Privind în ochi un om ce vorbeşte despre o pasiune sau un lucru anume ce le aduce plãcere,  îi lumineazã şi le dã licãrire în ochi, îi umple de suflet şi îi aduce cu totul în prezenţa mea, nu îmi dã altã posibilitate şi face sã îi îndrãgesc.

       Şi eu îmi doresc înțelegere, iubire de la semenii mei aşa cum şi ei îşi doresc de la cei din jurul lor, fiecare dintre noi avem un suflet, un suflet cald şi primitor,  fiecare dintre noi am plâns,  am râs, am trãit bucurii, tristeţi sau dezamãgiri împreunã cu cineva sau pe propriile forţe.

       Eu iubesc oamenii cumva şi atât, nimic mai mult.

În Înaltul Cerului

Sursa imagine: proprie 

Puternici 


       Am privirea puternicã, trãsãturile feţei nu mã trãdeazã şi aparent te ţintesc rece! Vântul încearcă sã-mi clinteascã genele iar ploaia mi-le încarcã cu stropii ei, doar,doar am sã clipesc dinaintea ta, ca apoi sã arate cã sunt încã topit de iubirea ce încã arde, dar mã ţin tare şi vreau sã mã afişez  puternic.

       Mâinile îmi curg pe lângã trup fãrã sã arate ceva, iar tu continui sã mã priveşti în tãcere…, zicându-mi în gând, rugându-mã sã nu cumva, ceva sã îmi arate ardoare fiinţei mele ce încã te doreşte atât de tare.

       Genunchii!, Genunchii mei îmi tremurã şi clar vor reuşi sã mã descopere, sã mã trãdeze dinaintea ta!

       Nu pot sã mã prefac la nesfârşit, doar pleacă şi nu privi înapoi!,  lasã-mã aici acum în ploaia deasã şi nu te mai întoarcere nicicând.

În Înaltul Cerului

Sursa imagine: Internet 

Eu prin alţi ochi

image

Ştim cu toţii despre celebritãţile ce au marcat omenirea prin diverse lucrãri pe care le-au înfăptuit şi lãsat în urmã ca o imensã moştenire pentru noi, mai ştim de mãreţi şi din varietãţi sau unice scrieri despre ce anume fãceau mai exact cum erau ca oameni şi uite aşa toate cele despre… fapte şi caractere demne de zeitãţi înrãmate în margini de hârtie.

Însã câte dintre domniile sale au şi vãzut aceste scrieri la adresele proprii încrustrate în vremuri şi vremuri de mult uitate?  oare ştiau cã încã din timpul vieţii lor aveau admiratori, pânã întracolo unde sã imortalizeze cu peniţa pe hârtie toate minunile idolilor lor?

Într-o zi! am aflat dintr-o discuţie ce a deviat de faptul cã persoana de, dialog scrie despre mine!, cea ce a fãcut sã îmi măresc ochii însoţit de un moment de uimire totalã şi tãcere, dar tot în acelaşi timp mã îmbrãca cu o bucurie ne spusã şi în acel moment mintea mea fugea în toate directiile.

Oare ce scrie, cum scrie despre mine? Ce ar putea un om sã scrie despre mine?  mã ştiu o persoanã retrasă şi nu multora dau din casã, sunt puţine persoane cãrora simt nevoia sã mã destãinui, evident şi persoanei în cauzã.

Am avut ocazia sã citesc şi eu câteva rânduri din scrierile respective şi am constatat foarte multe obiceiuri pe care le am şi nu le-am luat în seamã, un fel de redescoperire,  scrie atât de multe despre mine încât nu îmi vine sã cred cã sunt eu cel expus în acele rânduri, scrie omul acesta ca despre un om mare, mã ridicã în toate slãvile (cred eu ne meritate) şi mã descrie ca pe cel mai talentat, bun,întelept om pe care la întâlnit în viaţã.

Sunt coplesit şi tot o datã foarte fericit sã vãd cu proprii mei ochii şi sã aud cu propriile mele urechi cã nu sunt altceva decât un exemplu de urmat în viaţã şi toate acestea vin dintr-un simplu om!

Îi mulţumesc acelui om pentru clipa în care sa hotãrât sã îmi destãinuie faptul cã a umplut pagini întregi despre cea ce sunt şi cea ce însemn în viaţa sa!

Vreau sã mãrturisesc cã îmi aduce o mãgulire şi tot o datã o bucurie imensã pentru cã mereu am cãutat sã fiu un exemplu şi totdeauna am tins cãtre corectitudine; ştiu nu existã corectitudine în adevãratul sens al cuvântului dar tind nimic mai mult!

Prin acest articol nu vreau sã arãt decât faptul cã este minunat sã te şti drept exemplu pozitiv şi cã printre puţinele persoane din viaţa noastrã, ce gãsesc cu adevãrat acel tu” una din puţinele suflete din viaţa noastrã ce apreciazã tot cea ce faci şi cea ce eşti cu adevãrat şi sincer!

Aici veţi gãsi câteva rânduri pentru o impresie realã.

“‘’… un om de milioane, un pui de om frumos, un om talentat, un om modest, un om cu un suflet de aur şi caracter puternic.
Totul a început într-o zi însoritã de varã, când mă pregãteam sã îmi scot biletul de avion pe care el mi la trimis.

Am început sã îl admir pentru ceea ce fãcea încã de la început, îl admiram pentru picturile pe care le fãcea cu atâta migală şi cu atâta dragoste, parcã îl vedeam în faţa mea cum îşi pune sentimentele pe coalã.

Cu timpul am aflat ca este si un mic scriitor., Hihi… deja a intrat pe terenul meu. „Dumnezeule, ce frumos scrie omul ãsta!”,  doar asta îmi repetam în cap.

Am fost impresionata de ceea ce putea sã scoata omul acesta din el.

E un om sensibil, e un om pe care doar dacã nu ai suflet ai putea sã îl superi sau sã îl distrugi.

E un suflet cald, un suflet senin care doar cu un zâmbet sincer poate sã îţi facã ziua frumoasã., E un om ale cărui vorbe sunt aşa de calde, încât ai sta sã povesteşti cu el la nesfârşit şi nu te-ai sãtura…, îmi  place sã îl ascult cum povesteşte, îmi place sã îi ascult visele, pe care ştiu cã o sã le realizeze, îmi place sã îl vãd cum zâmbeşte şi sã îi vãd privirea de copil când vorbeşte de casa mult doritã, îmi place  sã îl vãd cum pune suflet în tot ceea ce face, îmi palce sã vãd cum este el, un copil mare cu vise, speranţe şi multã, multã bunãtate pe care o oferã cui crede. Sper cã aşa va rãmâne mereu.

Aşa va rãmâne mereu în sufletul meu.
Nu mi s-a întâmplat sã dau peste cineva şi sã îmi facă ziua mai frumoasã doar printr-o vorbã bunã sau un simplu: “Hei, fatããã!”.

Sunt aşa multe de spus despre omul acesta, încât nu cred cã aş putea sã spun aici.

Poate pare exagerat, poate nu, dar pot sã zic cu mâna pe inimã cã sunt norocoasa sã îl cunosc şi sã îl am lângã mine cu o vorba caldã, sã îl am ca prieten, sã îl am în suflet.

Îl admir pentru tot ceea ce este şi pentru tot ceea ce a fãcut pânã acum, îl admir pentru cã mereu trece peste probleme cu zâmbetul pe buze şi nu  îi este fricã sã începã ceva de la capat. Pentru asta are resectul meu şi sper ca prietenia aceasta va dura mult timp…

Nu ştiu dacă ar trebuii sã se sperie sau sa îl bucure de faptul cã scriu despre el, dar el încă nu ştie.

Nu ştiu dacă va afla sau nu, dar atunci când va afla, înseamnã cã îl voi considera un prieten şi mai mult de atât, înseamnã cã va fi în sufletul meu, pentru cã nu au fost persoane despre care am scris şi pe care le-am admirat. Cred cã el este una dintre persoanele despre care aş putea sã scriu fãrã sã mã opresc şi nu ştiu dacã m-aş mai opri…
E genul de persoanã care îţi intrã la inimã fãrã sã facă nimic special, ci îţi este drag de zâmbetul lui colorat şi sincer.

Ca orice om ce are calitãţi, cred ca e cazul sã vã spun cã el are mai multe calitãţi, el e o excepţie!, are şi defecte. (În viaţã cred cã trebuie sã găseşti pe cineva care sã îţi iubeascã calitãţile şi sã îţi accepte defectele.)  

Nu cred cã ar fi cineva care sã nu îi iubeascã şi defectele.
Nu îi place sã îl întrerupã cineva, iar atunci când o face cineva e clar cã va avea de luptat cu o voce puternicã şi o privire rece, care clar te îngheaţa şi te face sã te gândeşti dacã îl mai întrerupi a doua oarã.

Nu îi place sã explice de “10 mii de ori” acelaşi lucru, iar dacã nu eşti atent si îl mai şi întrerupi, s-ar putea sã rãmâi sã înveţi singur.

Dar cred cã toţi avem în mici doze aceste “defecte”, dacã le pot numi aşa. Probabil ca cel mai mare defect e bunãtatea lui…””

Mulţumesc!

În Înaltul Cerului

Sursa imagine: proprie