Gândurile mele colorate 

     Culoarea gândurilor, culoarea glasurilor,  în căpșoarele mici, pe buzele moi, ne poartă pretutindeni ori unde ne șoptesc gândurile, ori unde ne gândesc buzele.


     Doar voci cu noi în roluri de companioni, doar susur trist mimat ușor în ţuguiatul gurilor, bărbii ușoare în vânt, conturul fin al chipurilor noastre ce-nlanţuie doi ochi, doi ochi… plini de galben pur.


     Doar noi ne vrem așa, doar noi ne putem săruta așa, doar noi ne putem șopti așa, doar noi ne atingem așa, doar pe noi vânturile ne aduc înapoi și ne unesc, doar vânturile ne strâng în brațele unuia celuilalt, doar ele ne aduc unul celuilalt și avem de ale ierta mereu, doar ele ne pun să ne privim șoptindu-ne concomitent: îmi dau și ultima suflare ție!, şi apoi avem din nou a le ierta.


     Podoabe capilare în fluturãri răvășitoare ne cautãm de vise pe frunţile deloc uitate, ne întâlnim ca într-o scufundare în adâncuri și acolo  ne punem peceţi la inimile noastre.


     La fel și mările sunt toate pornite, precum vânturile și tot la fel avem ale ierta cãci fără ele toate nu am mai fi și nu am mai avea pe cine ierta.

Hai ia-mă de mână, nu îți fie teamã! în zori de zi ne-om trezi mai vii ca nici când și atunci vom realiza că am trăit din nou un singur vis, dar o să cerem iarăși și iarăși încă o noapte printre valuri de visare, că doar ne suntem oameni și oamenilor le este permis să aibe graiuri nesfârșite de visare.

În Înaltul Cerului

Sursã foto: internet

Invitație în grãdina mea (carte)

      Am căutat o formă de a scrie un articol pentru carte, mi-am stors mintea în fel și chip, nimic absolut nimic!

      Ca idee, timp de un an aproximativ a durat acest “chin”😂

Am decis într-un final să fac câteva poze și atâtic.

      Mi-am spus însă-mi nu mi se pare corect să mă apuc eu de un articol la propria-mi carte așa că nu am sã o fac.

Sper să vă bucure câteva poze.

Here we are. 😊

 

 

                   Gladiola Nimfã

Sursă foto: personală 

În Înaltul Cerului. 

Primãvãricã

      

   

      De la vară toamna a primit o rodnicie, iarna de la toamnă a primit responsabilitatea de a pune rodnicia în cămări, primăvara ce astăzi începe le dă tuturora tonul și ea le are pe toate de oferit, este speranţa ce învie natura și aduce mugurii iubirii.

În Înaltul Cerului

Sursã foto: internet 

Povestirile unui maramureşean 

      Articol dedicat lui Petru Racolţa.

Petru Racolţa Blog 

      Povestirile unui Maramureşean ma captat încă de când am citit titlul,  aventuri în adevăratul sens al cuvântului am trăit fiecare întâmplare și nu pentru că mi-aș fi propus ci pentru faptul că autorul mi le-a insuflat prin modul sincer de ași expune trăirile, le-am luat ca a tare și nu am căutat să fac critică sau, să disec vreo petrecanie de a dânsului, sub nici o formă.

      Trebuie să îi mulțumesc lui Petru deoarece  a venit cu inițiativa de a-mi oferi cartea lui în condiția în care am sã îi ofer și eu la randu-mi cartea mea, nu am uitat nici să fac un rezumat sincer la impresiile mele din cartea ta minunată Petru,  de asemenea nici de faptul că trebuie să îți trimit și eu cartea mea care apropo este gata de ceva vreme, însã spre dezamăgirea mea timpul mă înşealã de fiecare dată și mă sărăcește… cartea este pe drum înspre tine și sperã să te bucuri de ea.

      Deja am deviat puţinel de la subiectul principal, tipic mie, mii de scuze promit să nu o mai fac până la sfârșitul articolului. 😂

      Am citit cu interes fiecare întâmplare și am găsit acolo un amalgam de întâmplări demne de filme, demne de admirație și învățătură am găsit umorul satului românesc dar și tragicul lui, însã fiind un visător înăscut,  trebuie să mãrturisesc cã cea ce ma atras în mod deosebit și de o manieră extraordinar de încântãtoare a fost: Împărăția Florilor, a rămas oarecum o parte din mine încă acolo pe insula ta feericã deși spui că acolo străinii nu au voie, eu am reușit să îi calc meleagurile ce mau vrăjit și mi-a cuprins tot interesul de a o explora, într-un final am fost dus pe vaporul lor “Buchet” pentru a părăsi feerica insulã., fizic cãci sufletul și mintea încă îmi sunt acolo printre milioanele de flori.

      Întradevãr veșnicia sa născut la sat așa cum se spune.

      Ulița ta din sat a făcut să mă poarte în timp până la ulița satului meu a trezit sentimentul copilăriei mele într-un mod foarte intens, am văzut piciul din tine și piciul din mine, citindu-ţi nãzdrãvãniile copilăriei m-am regăsit total în ea, în frumoasa și privilegiatã copilărie a satului.

      Am regăsit acolo toate cele lumeşti cu bune și rele, tot ce poate trăi în viața lui un om simplu.

      Unele peste celelalte fiind spuse cu atâta ardoare mi-au readus în minte dar mai ales în suflet și inimă multe momente și sentimente plăcute, calde și frumoase de mult uitate. Trebuie sã îţi mulțumesc încă o dată pentru cartea ta de om pur și simplu minunat.

În Înaltul Cerului

Sursã foto: proprie

Dispãrem? 

       Eşti şi acum acel vis rar, acel vis ce îl ai odată în viaţã!

       Îmi curg prin vene cuvinte, se duc spre degete şi evadeazã prin vârfurile lor, ţin cu tot adinsul sã îţi capteze atenţia!

       Mândria, mâhnirea, lipsa puterii de a mai lupta îşi pun amprenta pe momentul de astãzi şi ne rupe în bucãţi, iar vântul hapsân de a spulbera ne împrãştie în toate direcţiile cu toate visele noastre, cu tot ce pânã mai ieri, eram noi.

       Iatã-ne din nou singuri în lume, duşi pe valuri de praf cu toatã nefericirea noastrã şi ahhh…ce doare….

       Aş vrea sã te învinovãţesc pentru tot, cu siguranţã aşa ai vrea şi tu! dar în continuitatea ei viaţa, mereu socoteşte doi pãrtaşi la iubire sau sfârșiturile ei.

       E clar acum vârtejul, a început sã domoleascã şi sã înghitã o datã cu el toate clipele noastre totul se duce şi face sã fie greu, dispãrem dupe harta iubirilor!

În Înaltul Cerului

Sursa imagine: Internet